Cunoașterea de sine merge mînă în mînă cu încrederea și forțele proprii. Nu poți avea încredere în tine dacă nu te cunoști. Dar ca să te cunoști, trebuie să fii sincer cu tine. Noi, oamenii, avem plăcerea de a minți și de a fi mințiți. Ca să ajungi să te cunoști, trebuie să ajungi să-ți vezi și să-ți accepți și defectele, nu doar calitățile. Fiecare din noi avem și părți bune și rele. Trăim cu ele fie că vrem, fie că nu.
Numai după ce ajungem să ne cunoaștem vom putea reuși să credem în noi și vom putea face ceva bun. Ar fi bine să credem că vom reuși să facem ceea ce ne propunem și că orice se poate de realizat. Iar asta se va întîmpla numai după ce ne vom alunga gîndurile negative, pentru că dacă mereu ne gîndim că ,,nu se poate'' sau ,,e prea tîrziu''cu siguranță că așa va fi. Întotdeauna cînd îți stabilești o țintă privește deja dincolo de ea, ca și cum ai fi depășit-o. Așadar, din punct de vedere psihic și moral, cunoașterea de sine este primul pas în cunoașterea lumii în general.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu